Mulți șoferi deschid capota mașinii doar atunci când se aprinde un martor pe bord sau când mașina ajunge la service. Și totuși, câteva verificări simple, care durează cinci-zece minute și nu cer unelte speciale, pot preveni defecțiuni costisitoare și situații neplăcute pe drum. Lichidele sunt, în multe privințe, „sângele” mașinii: ung, răcesc, transmit forța de frânare și mențin vizibilitatea.
În acest ghid găsești principalele lichide pe care le poți verifica singur, cum le citești nivelul, la ce semne să fii atent și cât de des merită să deschizi capota. Fiecare model are particularitățile lui, așa că manualul de utilizare rămâne prima sursă de informații, iar pentru completări, înlocuiri sau orice suspiciune de defect, un mecanic de încredere este cel care trebuie să decidă.
De ce merită să te uiți singur sub capotă
Intervalele de revizie stabilite de producător acoperă schimbul periodic al uleiului, al filtrelor și al altor consumabile. Între două revizii însă, mașina poate consuma ulei, poate pierde lichid de răcire printr-o mică fisură sau poate rămâne fără lichid de parbriz exact în mijlocul unei călătorii. Verificările făcute de șofer completează vizitele la service și permit observarea problemelor din timp.
În plus, a te familiariza cu compartimentul motorului îți dă încredere. Știi unde se află fiecare rezervor, cum arată nivelul normal și poți observa imediat dacă ceva s-a schimbat: o pată sub mașină, un miros neobișnuit, un nivel care scade mai repede decât înainte. Toate acestea fac parte din ceea ce înseamnă o mașină bine întreținută, nu doar una care trece de la o revizie la alta.
Câteva reguli generale de siguranță înainte de orice verificare: parchează pe o suprafață plană, oprește motorul, trage frâna de mână și lasă motorul să se răcească, mai ales dacă ai de verificat lichidul de răcire. Ține la îndemână o lavetă curată și, ideal, o pereche de mănuși.
Uleiul de motor, prima verificare
Uleiul unge piesele în mișcare ale motorului, reduce frecarea și ajută la răcire. Un nivel prea scăzut poate duce, în timp, la uzură accelerată și chiar la avarii grave. De aceea, uleiul este primul lichid pe care merită să-l verifici regulat.
Cum verifici nivelul
- Parchează pe teren drept și așteaptă câteva minute după oprirea motorului, ca uleiul să se scurgă în baie.
- Scoate joja, de obicei cu mâner colorat, și șterge-o cu laveta.
- Introdu-o din nou complet, apoi scoate-o și citește nivelul: urma de ulei trebuie să fie între marcajele de minim și maxim.
- Dacă nivelul este aproape de minim, completează cu uleiul recomandat de producător, în cantități mici, verificând din nou după fiecare completare.
Unele mașini mai noi nu mai au jojă clasică, iar nivelul se verifică din meniul computerului de bord. Manualul îți spune exact procedura.
Fii atent și la aspectul uleiului. Un ulei foarte închis, gros sau cu particule, un aspect lăptos sau un miros de ars sunt motive pentru o vizită la service. La fel, un consum de ulei care crește brusc între două verificări merită investigat.
Când cumperi ulei pentru completare, uită-te în manual la specificațiile cerute: vâscozitatea, notată prin combinații de cifre și litere, și normele producătorului. Un ulei nepotrivit poate afecta, în timp, motorul sau sistemele de tratare a gazelor de evacuare. Păstrează în portbagaj o sticlă mică din uleiul potrivit, mai ales dacă mașina are mulți kilometri și consumă puțin ulei între revizii.
Lichidul de răcire și antigelul
Lichidul de răcire circulă prin motor și radiator, preluând căldura și împiedicând supraîncălzirea. Iarna, proprietățile de antigel protejează sistemul de îngheț. Nivelul se verifică pe vasul de expansiune, un rezervor din plastic semi-transparent, cu marcaje de minim și maxim.
Regula cea mai importantă: nu deschide niciodată capacul vasului de expansiune sau al radiatorului cu motorul cald. Sistemul este sub presiune, iar lichidul fierbinte poate țâșni și provoca arsuri grave. Verifică doar cu motorul rece, de preferat dimineața, înainte de plecare.
Dacă trebuie să completezi, folosește tipul de lichid recomandat de producător. Diferitele tipuri de antigel nu se amestecă întotdeauna bine între ele, iar o combinație greșită poate afecta sistemul de răcire. Un nivel care scade constant indică, de obicei, o pierdere: o furtună fisurată, o garnitură uzată sau o problemă mai serioasă, pe care trebuie să o vadă un mecanic.
Înaintea iernii, cere la service o verificare a punctului de îngheț al lichidului de răcire. Mecanicul folosește un instrument simplu, care arată până la ce temperatură este protejat sistemul. Dacă de-a lungul timpului s-a completat des cu apă, protecția poate fi insuficientă pentru nopțile geroase, iar un sistem înghețat poate provoca avarii serioase.
Lichidul de frână, mic, dar vital
Lichidul de frână transmite apăsarea pedalei către etriere, care strâng plăcuțele pe discuri. Fără el, mașina nu poate frâna. Rezervorul se află, de obicei, în partea din spate a compartimentului motor, în dreptul șoferului, și are marcaje de nivel.
Nivelul lichidului de frână scade ușor pe măsură ce plăcuțele se uzează, ceea ce este normal. O scădere bruscă sau semnificativă poate indica însă o scurgere, iar asta este o problemă de siguranță care nu se amână. Dacă pedala de frână devine moale, coboară mai mult decât de obicei sau se aprinde martorul de frână de pe bord, mergi imediat la service.
Lichidul de frână absoarbe în timp umezeala din aer, ceea ce îi scade eficiența, mai ales la frânări repetate și intense, de exemplu pe coborâri lungi la munte. De aceea, producătorii recomandă înlocuirea lui periodică, indiferent de nivel. Verifică intervalul în manual sau întreabă la service.
Servodirecția, transmisia și alte lichide
La mașinile cu servodirecție hidraulică, există un rezervor separat pentru lichidul de servodirecție, cu marcaje de nivel. Un nivel scăzut se poate face simțit printr-un volan mai greu sau prin zgomote la virare. Multe mașini moderne folosesc însă servodirecție electrică, fără lichid, așa că verifică în manual ce sistem are a ta. Despre rolul direcției în siguranța ta pe drum poți citi mai multe în articolul despre felul în care direcția influențează siguranța.
Lichidul cutiei de viteze automate se verifică, la unele modele, cu o jojă dedicată, iar la altele doar în service, cu echipament special. Uleiul cutiilor manuale se verifică, de regulă, tot în service. Dacă observi că schimbările de treaptă devin dure, întârziate sau zgomotoase, discută cu un mecanic.
Pentru mașinile cu sistem de reducere a emisiilor care folosesc un aditiv special, există un rezervor separat, de obicei cu buș albastru, iar computerul de bord avertizează din timp când nivelul scade.
Lichidul de parbriz, mai important decât pare
Este cel mai simplu de verificat și de completat, dar și cel mai des uitat. Un parbriz murdar, pe care nu-l poți curăța în mers, reduce drastic vizibilitatea, mai ales iarna, când drumurile sunt pline de noroi și sare, sau vara, după o seară cu multe insecte.
Rezervorul are, de regulă, un capac cu simbolul unui parbriz cu jet de apă. Folosește lichid potrivit sezonului: iarna, unul care nu îngheață la temperaturile din zona ta; vara, unul care curăță bine insectele. Apa simplă nu este o soluție bună iarna, pentru că poate îngheța în rezervor și în conducte. Ține o rezervă în portbagaj înaintea drumurilor lungi.
Tot aici merită o privire și asupra ștergătoarelor. Lamelele uzate lasă dâre, scârțâie sau sar pe sticlă, iar cel mai bun lichid de parbriz nu compensează o lamelă ruptă. Înlocuirea lor este simplă, se face în câteva minute și îmbunătățește imediat vizibilitatea, mai ales pe ploaie și noaptea.
Calendarul verificărilor și semnele de alarmă
Nu există o regulă unică, dar o rutină simplă funcționează pentru majoritatea șoferilor:
- o dată la două-trei săptămâni și înainte de fiecare drum lung: uleiul, lichidul de răcire, lichidul de parbriz;
- o dată pe lună: lichidul de frână și, dacă există, cel de servodirecție;
- la fiecare revizie: verificarea completă în service, inclusiv starea lichidelor, nu doar nivelul lor;
- la schimbarea anotimpului: tipul de lichid de parbriz și protecția antigel.
Pe lângă aceste verificări, fii atent la semnalele de alarmă: pete sub mașină după o noapte de staționare, mirosuri neobișnuite de ars sau dulceag, abur de sub capotă, martori aprinși pe bord, acul de temperatură care urcă peste nivelul obișnuit. Culoarea petelor oferă indicii: maroniu sau negru pentru ulei, verde, roz sau albastru pentru lichidul de răcire, transparent spre gălbui pentru lichidul de frână. Orice astfel de semn merită o vizită la service.
Iar dacă te pregătești să cumperi o mașină folosită, verificarea lichidelor este un test rapid și revelator al felului în care a fost îngrijită; găsești mai multe repere în ghidul pentru verificarea unei mașini second-hand înainte de cumpărare.
Verificarea lichidelor nu te transformă în mecanic, dar te face un șofer mai atent și mai informat. Cinci minute petrecute din când în când sub capotă te pot scuti de o pană pe autostradă, de o reparație scumpă sau de o situație periculoasă. Ține manualul la îndemână, învață unde se află fiecare rezervor și transformă aceste verificări într-un obicei la fel de firesc ca alimentarea cu combustibil.
Foto: HR Capture / Pexels
