Necesarul de gresie și faianță se calculează din suprafața reală de placat, în metri pătrați, la care se adaugă un procent de pierderi pentru tăieturi și spărturi, de obicei 10–15%. Adezivul și chitul de rosturi se estimează separat, în kilograme pe metru pătrat, în funcție de mărimea plăcilor, de gletiera folosită și de lățimea rostului. Un calcul făcut corect de la început evită comenzile suplimentare din loturi diferite, care pot avea altă nuanță.
Cum se măsoară suprafața pentru gresie și faianță?
Suprafața pentru gresie este lungimea înmulțită cu lățimea încăperii, iar suprafața pentru faianță este perimetrul înmulțit cu înălțimea de placare, din care se scad ușile și ferestrele. Încăperile neregulate se împart în dreptunghiuri, care se calculează separat și apoi se adună.
Exemplu pentru o baie de 2 × 2,5 m, cu faianță până la 2,1 m înălțime și o ușă de 0,7 × 2 m:
- Gresie: 2 × 2,5 = 5 m².
- Faianță: perimetrul de 9 m × 2,1 m = 18,9 m², minus ușa de 1,4 m², adică 17,5 m².
- Cada sau cabina de duș se scad doar dacă în spatele lor nu se montează plăci, ceea ce se întâmplă rar.
Ce procent de pierderi se adaugă la plăci?
La plăcile montate drept se adaugă în jur de 10% pierderi, iar la montajul pe diagonală, în model „spic” sau în încăperi cu multe colțuri se adaugă 15% sau chiar mai mult.
| Situație | Pierderi orientative |
|---|---|
| Montaj drept, încăpere dreptunghiulară | 8–10% |
| Încăpere cu nișe, țevi, colțuri multe | 12–15% |
| Montaj pe diagonală | 15% |
| Model „spic” sau combinații de formate | 15–20% |
| Plăci de format mare (peste 60 cm) | +3–5% față de valorile de mai sus |
Pentru baia din exemplu, cu montaj drept, rezultă circa 5,5 m² de gresie și 19,3 m² de faianță. Cantitatea se rotunjește în sus la numărul întreg de cutii, iar o cutie în plus se păstrează pentru reparații viitoare.
De ce contează lotul și calibrul plăcilor?
Plăcile din loturi diferite pot avea nuanțe și dimensiuni ușor diferite, chiar dacă poartă același nume comercial. Pe cutii sunt trecute, de regulă, codul lotului, nuanța și calibrul, iar toate plăcile pentru aceeași suprafață trebuie să aibă aceleași valori. Din acest motiv, cantitatea se cumpără dintr-o dată, cu tot cu rezervă, și se verifică etichetele înainte de deschiderea cutiilor.
Cât adeziv se folosește pe metru pătrat?
Consumul de adeziv pentru plăci ceramice este, orientativ, de 3–5 kg pe metru pătrat la plăcile de dimensiuni medii și poate trece de 6–7 kg la formatele mari, unde adezivul se aplică atât pe suport, cât și pe spatele plăcii. Cantitatea depinde de mărimea dinților gletierei și de planeitatea suprafeței.
- Plăci mici, până la 20 × 20 cm: gletieră cu dinți de 6 mm, consum mai redus.
- Plăci medii, până la 30 × 60 cm: dinți de 8–10 mm.
- Plăci mari: dinți de 10–12 mm și aplicare dublă.
Valorile exacte se citesc pe sacul de adeziv, unde producătorul indică și tipul de suport, timpul deschis și, după caz, compatibilitatea cu încălzirea în pardoseală.
Cum se calculează cantitatea de chit pentru rosturi?
Cantitatea de chit se calculează cu formula (L + l) ÷ (L × l) × grosimea plăcii × lățimea rostului × densitatea chitului, unde dimensiunile se introduc în milimetri, iar rezultatul este în kilograme pe metru pătrat. Densitatea chiturilor cimentoase este, orientativ, de 1,5–1,7.
Pentru plăci de 300 × 600 mm, groase de 8 mm, cu rost de 3 mm și o densitate de 1,6, rezultă: 900 ÷ 180.000 × 8 × 3 × 1,6 ≈ 0,19 kg/m². La plăci de 200 × 200 mm, cu aceleași valori, consumul se dublează, la circa 0,38 kg/m², pentru că pe același metru pătrat sunt mai multe rosturi. Pentru siguranță, la rezultat se adaugă 10–20%.
Ce se verifică înainte de comandarea materialelor?
Înainte de comandă se verifică planeitatea suporturilor, ordinea lucrărilor și eventualele surse de umezeală, pentru că acestea influențează atât cantitățile, cât și durabilitatea placajului.
- instalațiile sanitare și electrice sunt terminate înainte de placare, așa cum arată ghidul despre ordinea lucrărilor într-o renovare de apartament;
- pereții cu pete de umezeală se tratează înainte de montaj, după identificarea cauzei descrise în articolul despre umezeala din pereți, condens sau igrasie;
- în zonele de duș se aplică o hidroizolație sub placaj;
- bugetul include și profilele de colț, crucile de distanțare și siliconul pentru îmbinările cu obiectele sanitare.
Plăcile de rezervă păstrate după lucrare ajută la reparațiile din anii următori și fac parte din costurile de întreținere ale unei locuințe, care se planifică mai ușor când materialele de schimb sunt deja în casă.
