Termoizolația fațadei se face, în cele mai multe cazuri, cu polistiren expandat alb, cu polistiren expandat grafitat sau cu vată minerală bazaltică. Primele două sunt mai ieftine și mai ușor de montat, iar vata bazaltică este incombustibilă și lasă pereții să elimine mai ușor vaporii de apă. Alegerea depinde de tipul zidăriei, de înălțimea clădirii, de cerințele de siguranță la incendiu și de buget.
Prin ce diferă materialele folosite la termoizolația fațadei?
Materialele de termoizolație diferă în principal prin conductivitatea termică, prin comportarea la foc și prin permeabilitatea la vapori. Conductivitatea, notată cu λ și exprimată în W/mK, arată cât de ușor trece căldura prin material: cu cât valoarea este mai mică, cu atât izolația este mai bună la aceeași grosime.
| Material | λ orientativ (W/mK) | Comportare la foc | Permeabilitate la vapori |
|---|---|---|---|
| Polistiren expandat alb | 0,036–0,040 | Combustibil | Redusă |
| Polistiren expandat grafitat | 0,030–0,033 | Combustibil | Redusă |
| Vată minerală bazaltică | 0,034–0,040 | Incombustibilă | Ridicată |
| Polistiren extrudat (pentru soclu) | 0,032–0,036 | Combustibil | Foarte redusă |
Valorile exacte se citesc în fișa tehnică a fiecărui produs, deoarece variază în funcție de densitate și de fabricant.
Când se potrivește polistirenul expandat?
Polistirenul expandat se potrivește la casele și blocurile de înălțime mică, cu pereți de cărămidă sau beton care nu au probleme de umezeală. Este ușor, se taie simplu și are cel mai bun raport între cost și performanța termică.
Varianta grafitată, recunoscută după culoarea gri, izolează cu aproximativ 15–20% mai bine decât cea albă la aceeași grosime. Are însă un dezavantaj la montaj: plăcile închise la culoare se încălzesc puternic în soarele direct și se pot deforma, motiv pentru care schela se acoperă cu plasă de umbrire până la aplicarea stratului de masă de șpaclu.
Când este mai potrivită vata bazaltică?
Vata bazaltică este mai potrivită la clădirile înalte, la pereții din zidărie care trebuie să „respire” și acolo unde normele de siguranță la incendiu cer materiale incombustibile. La clădirile izolate cu polistiren, prevederile tehnice pot impune benzi de vată în jurul golurilor sau între etaje, ca bariere împotriva propagării focului.
Permeabilitatea ridicată la vapori o face utilă la casele vechi din cărămidă plină sau din materiale naturale, unde o izolație etanșă ar putea favoriza acumularea umezelii în zid. Înainte de orice termoizolație, sursele de umezeală trebuie identificate și eliminate, după cum explică articolul despre umezeala din pereți, condens sau igrasie. Vata este mai grea, mai scumpă și cere mai multă atenție la montaj și la protecția împotriva ploii până la finisare.
Ce grosime de termoizolație se folosește la fațadă?
Pentru pereții exteriori ai locuințelor, grosimile uzuale sunt de 10–15 cm, iar la clădirile cu cerințe ridicate de eficiență energetică se ajunge la 15–20 cm. Grosimea necesară rezultă dintr-un calcul termotehnic care ține seama de zidăria existentă și de zona climatică, nu doar de material. Diferența de cost dintre 10 și 15 cm este relativ mică față de manopera și schela, care rămân aceleași, așa că alegerea unei grosimi prea mici este greu de corectat ulterior.
Din ce straturi este alcătuit un sistem de termoizolație?
Un sistem de termoizolație pentru fațadă este alcătuit din mai multe straturi aplicate într-o ordine fixă, iar calitatea lui depinde de fiecare dintre ele.
- Pregătirea suprafeței: tencuiala desprinsă se îndepărtează, iar peretele se curăță și se amorsează.
- Profilul de soclu se montează la baza fațadei, ca prim rând de sprijin.
- Plăcile se lipesc cu adeziv pe contur și în puncte, decalat, fără rosturi continue.
- Diblurile se montează după întărirea adezivului, în numărul indicat de producătorul sistemului.
- Plasa din fibră de sticlă se înglobează în masa de șpaclu, cu suprapuneri de circa 10 cm și cu plasă suplimentară pe diagonală la colțurile ferestrelor.
- Amorsa și tencuiala decorativă încheie sistemul.
Soclul, aflat în contact cu umezeala din sol și cu stropii de ploaie, se izolează de regulă cu polistiren extrudat. Alte materiale rigide, cum sunt plăcile cu spumă poliuretanică, sunt descrise în articolul despre compoziția plăcilor de PIR.
Ce greșeli reduc eficiența termoizolației?
Eficiența termoizolației scade cel mai mult din cauza punților termice, a plăcilor lipite doar în puncte și a lucrărilor făcute pe vreme nepotrivită.
- glafurile ferestrelor, buiandrugii și balcoanele lăsate neizolate;
- rosturi între plăci umplute cu adeziv în loc de fâșii din același material;
- lucrări executate pe ger, pe ploaie sau la temperaturi mai mari decât cele indicate în fișele produselor;
- combinarea de componente din sisteme diferite, care nu sunt testate împreună.
O fațadă izolată corect reduce pierderile de căldură prin pereți și se reflectă în facturile de încălzire din sezonul rece. Proiectul și soluția tehnică se stabilesc împreună cu un specialist autorizat, mai ales la blocuri și la clădirile vechi.
