Banda de 2,4 GHz a unei rețele Wi-Fi ajunge mai departe și trece mai ușor prin pereți, iar banda de 5 GHz oferă viteze mai mari pe distanțe scurte. Cele mai multe routere moderne le emit pe amândouă simultan, iar dispozitivele se conectează la una sau la cealaltă. Alegerea corectă ține de distanța față de router, de numărul de pereți și de ce anume face fiecare dispozitiv în rețea.
Care este diferența dintre Wi-Fi pe 2,4 GHz și pe 5 GHz?
Diferența principală dintre cele două benzi este compromisul dintre rază de acoperire și viteză. Undele cu frecvență mai mică, de 2,4 GHz, pierd mai puțină energie când trec prin ziduri și mobilier, dar transportă mai puține date. Undele de 5 GHz au mai multă capacitate, însă slăbesc repede după unul sau doi pereți de beton.
| Caracteristică | 2,4 GHz | 5 GHz | 6 GHz |
|---|---|---|---|
| Rază de acoperire | Cea mai mare | Medie | Cea mai mică |
| Trecere prin pereți | Bună | Moderată | Slabă |
| Viteză practică | Zeci de Mbps, rar peste 100–150 | Sute de Mbps | Sute de Mbps, peste 1 Gbps aproape de router |
| Canale fără suprapunere | 3 (1, 6 și 11) | Peste 20, după regiune | Cele mai multe |
| Interferențe | Frecvente | Puține | Foarte puține |
Vitezele din tabel sunt orientative și depind de standardul routerului și al dispozitivului, de distanță și de abonamentul de internet, care rămâne plafonul real.
De ce este banda de 2,4 GHz mai aglomerată?
Banda de 2,4 GHz este mai aglomerată pentru că o folosesc aproape toate rețelele din jur și multe aparate care nu sunt routere. Cuptorul cu microunde, dispozitivele Bluetooth, unele camere de supraveghere și telefoanele fără fir lucrează în aceeași zonă de frecvență. Într-un bloc, zeci de rețele ale vecinilor împart doar trei canale care nu se suprapun, ceea ce explică scăderile de viteză din orele de seară.
Ce dispozitive se conectează mai bine pe fiecare bandă?
Dispozitivele care au nevoie de viteză și stau aproape de router funcționează mai bine pe 5 GHz, iar cele aflate departe sau care transmit puține date merg bine pe 2,4 GHz.
- Pe 5 GHz sau 6 GHz: televizorul care redă video la rezoluție mare, consola de jocuri, laptopul folosit pentru apeluri video, calculatorul care descarcă fișiere mari.
- Pe 2,4 GHz: becurile și prizele inteligente, senzorii, imprimanta, telefonul folosit în curte sau în camera cea mai îndepărtată.
Multe aparate inteligente pentru casă acceptă doar 2,4 GHz.
Pentru o conexiune stabilă la apeluri video lungi, cum sunt cele descrise în articolul despre pregătirea spațiului și a conexiunii pentru terapia online, banda de 5 GHz sau un cablu de rețea fac diferența.
Este mai bine un singur nume de rețea sau două?
Un singur nume de rețea pentru ambele benzi este varianta comodă, pentru că routerul mută singur dispozitivele pe banda potrivită, prin funcția numită de obicei „band steering”. Două nume separate sunt utile când un dispozitiv rămâne blocat pe banda lentă sau când aparatele inteligente refuză să se conecteze. În acest caz, rețeaua de 5 GHz poartă de regulă sufixul „5G” sau „5GHz” în nume, care nu are legătură cu rețelele mobile.
Unde se așază routerul pentru acoperire bună pe ambele benzi?
Routerul acoperă cel mai bine locuința când stă într-o poziție centrală, ridicată și liberă. Câteva reguli practice:
- La 1–2 metri de podea, pe un raft deschis, nu în dulap sau pe podea, după televizor.
- Departe de obiecte metalice mari, de oglinzi, de acvarii și de cuptorul cu microunde.
- Cu antenele, acolo unde există, orientate una vertical și una orizontal.
- Cât mai aproape de camerele în care se consumă cele mai multe date.
Repornirea periodică și actualizarea programului intern al routerului rezolvă multe probleme de stabilitate. Un router furnizat cu ani în urmă poate să nu suporte standardele recente, la fel cum, în rețeaua mare, standardele care guvernează internetul evoluează constant.
Ce se face când semnalul nu ajunge în toate camerele?
Când semnalul nu ajunge peste tot, soluția depinde de mărimea locuinței și de materialul pereților. Un repetor simplu extinde raza, dar de obicei înjumătățește viteza disponibilă. Un sistem mesh, format din două sau trei unități care comunică între ele, păstrează o singură rețea și mută automat dispozitivele pe unitatea cea mai apropiată. În casele cu pereți groși, un cablu de rețea până la al doilea punct de acces rămâne varianta cea mai stabilă. Pentru televizor sau consolă, conexiunea prin cablu ocolește complet problemele radio, la fel cum un cablu HDMI potrivit asigură partea de imagine.
